În prezent, majoritatea dintre noi avem un smartphone la îndemână în permanență. Dacă te rătăcești undeva, nu este nicio problemă: sunt suficiente câteva clicuri, să pornești datele mobile și să încarci harta. Nici măcar internetul nu este necesar dacă descarci hărți offline în avans. Navigația GPS îți arată apoi imediat, cu o precizie destul de mare, unde te afli. Lucrul cu harta este, așadar, o îndeletnicire învechită a pasionaților de drumeții și, în ziua de azi, nu mai are nicio utilitate practică.
Desigur, nu cred acest lucru, altfel nu aș fi dedicat subiectului orientării un alt episod al seriei Pas cu pas.
Progresul nu poate fi oprit... sau poate?
Așa cum am menționat în prima parte despre echipament, telefonul mobil este un adevărat miracol care oferă mai multe funcții simultan: internet, apelarea ajutorului, lanternă, hartă și multe altele. Totuși, dacă telefonul tău fragil se strică, se defectează, se udă sau se descarcă, pierzi toate aceste instrumente deodată. De asemenea, nu vei avea semnal GPS peste tot.
Dar, pentru a nu rămâne doar la scenarii pesimiste, chiar dacă tehnologia ar funcționa fără probleme, aceasta nu te va sfătui pe ce drum este mai bine să mergi. De aceea, este bine să înveți să cunoști limbajul hărții și să știi să o citești. Nu în ultimul rând, lucrul cu harta dezvoltă abilitățile și intelectul și te poate apropia mai mult de peisaj.
Curbele de nivel – amprenta peisajului
Baza citirii hărții este înțelegerea principiului curbelor de nivel. Acestea sunt linii care unesc puncte cu aceeași altitudine. Curbele de nivel sunt gradate pe hartă cu o distanță verticală regulată (așa-numita echidistanță). Această informație se găsește în legenda hărții și variază în principal în funcție de scară. O distanță de 10 metri înseamnă că, dacă stai pe o curbă de nivel, trebuie să urci aproximativ 10 metri pentru a ajunge la următoarea.
Dacă pe hartă curbele de nivel sunt desenate mai dens, înseamnă că panta este mai abruptă și invers. Prin urmare, după curbele de nivel putem recunoaște dacă vom urca sau coborî și cât de abrupt. Dacă vrei să economisești energie, poți alege un drum care urmează curba de nivel (de exemplu, de-a lungul unei creste sau între doi versanți).
Pantă foarte ușoară (Vysočina, Mapy.cz)
Totuși, curbele de nivel pot face mai mult. De exemplu, te ajută să te orientezi. Cheia este abilitatea de a vizualiza peisajul ca pe un model 3D și de a percepe relieful acestuia – unde suprafața coboară și unde, dimpotrivă, începe să urce din nou. Compararea imaginii create pe baza hărții cu realitatea te va ajuta apoi să recunoști unde te afli, dacă, de exemplu, eziți între două coordonate. Mai multe locuri de pe hartă pot arăta identic, dar relieful este rareori complet la fel. Dacă îl combini cu alte elemente ale peisajului, poți determina mai ușor și mai precis poziția ta.
Pantă foarte abruptă (Sněžka, Mapy.cz)
Vorbește cu harta
Arta de a asculta harta se bazează pe capacitatea de a pune întrebări. Poți, așadar, să-i pui „ei” întrebări precum: Terenul coboară sau urcă? Panta se ridică în partea dreaptă sau stângă a drumului? Coborârea terenului corespunde curbelor de nivel de pe hartă în locul unde crezi că te afli? Vârful pe care îl vezi în fața ta este mai înalt sau mai jos decât cel de lângă el? Răspunsurile la aceste întrebări te pot ajuta să te localizezi sau, de exemplu, să te avertizeze că mergi pe drumul greșit.
Pentru deplasarea într-un teren necunoscut, este esențial să știi să obții cât mai multe informații de pe hartă. Personal, mi s-a dovedit util să „citesc” harta în avans, chiar și atunci când merg pe un drum marcat. Aceasta înseamnă că nu mă uit la hartă doar atunci când mă rătăcesc, ci la fiecare aproximativ cinci kilometri analizez următoarea secțiune. În teren mai complex, este mai util să citești distanțe mai scurte.
Citirea hărții permite să observi rapid că ai deviat de la traseu, când, de exemplu, realizezi că ar trebui să mergi de-a lungul marginii pădurii, în timp ce tu mergi prin interiorul ei, sau că traseul duce pe un drum asfaltat, nu pe un drum de țară etc. Observ, de exemplu, pe ce parte a drumului curge pârâul, unde trec peste un pod, unde traversez șoseaua și, desigur, menționatele curbe de nivel. Utile sunt elementele de orientare distincte, cum ar fi clădiri izolate, troițe, capele, iazuri, intersecții, vârfuri de deal și linii, printre care se numără pârâurile menționate, drumurile, șoselele și liniile electrice. Combinația diferitelor linii și puncte te poate ajuta foarte mult în orientare.
Lasă-te ghidat
Uneori, însă, se întâmplă ca terenul să fie foarte confuz (nu conține puncte de reper) sau să se fi schimbat în comparație cu harta (de exemplu, în pădurile exploatate apar constant drumuri noi, iar cele vechi dispar). În acest caz, ajută o busolă fiabilă. Aceasta nu doar că îți va arăta direcția corectă, dar poți, cu ajutorul unor puncte distincte din depărtare (turnuri de observație, vârfuri de deal etc.), să îți determini poziția pe hartă găsind intersecția azimuturilor.
Azimutul este unghiul pe care o anumită direcție îl formează cu direcția nordului într-un plan orizontal. Într-un mediu în care chiar nu există nimic altceva de care să te agăți, singura opțiune este să mergi după azimut. În teren dificil, cum este pădurea, mersul într-o direcție fixă este însă foarte solicitant, dacă nu imposibil. Orientarea după azimut este, așadar, potrivită în special pentru spații deschise, cum ar fi câmpurile necultivate sau câmpiile.
Și după apus?
Noaptea, un bun indicator sunt luminile satelor și, în special, ale orașelor, care se reflectă din nori sau strălucesc deasupra orizontului. Acestea îți pot arăta cel mai apropiat drum către civilizație sau te pot ajuta să te orientezi. Cerul senin permite, de asemenea, orientarea după stele. Dacă nu ești astronom, te va interesa în principal o singură stea, deoarece toate celelalte obiecte de pe cer sunt în mișcare pentru observatorul din emisfera nordică.
Bine cunoscuta Stea Polară se află aproape pe o linie dreaptă cu axa de rotație a Pământului în direcția Polului Nord. Celelalte stele par să se rotească în jurul ei. Cu ajutorul Stelei Polare, poți determina ușor nordul. Steaua face parte din constelația Ursa Mică, formând vârful cozii sale. O găsești simplu dacă prelungești de 5 ori axa dintre două stele din Ursa Mare, vezi imaginea. Nordul poate fi determinat și cu ajutorul lichenilor de pe copaci sau al mușuroaielor de furnici, dar aceste metode pot fi destul de imprecise în practică și, prin urmare, înșelătoare.
Determinarea Stelei Polare, sursă: www.astro.cz/clanky/hvezdy/polarka-se-znovu-probouzi-k-zivotu.html
Abilitatea de a te orienta pe teren este, în opinia mea, o condiție fundamentală pentru o drumeție reușită. Te scutește nu doar de rătăciri inutile și prelungirea traseului, dar poate servi și la chemarea ajutorului. În acest scop servesc și punctele de salvare, care sunt amplasate în natură, în special în zonele montane. Acestea sunt reprezentate de tăblițe galbene plasate, de exemplu, pe copaci, pe care este scris un cod. Dacă vei suna pentru ajutor și vei comunica numărul celui mai apropiat punct, salvatorii te pot localiza ușor cu ajutorul acestuia.
Desigur, poți dicta și coordonatele GPS (un ajutor neprețuit în acest sens este aplicația mobilă Záchranka, cu ajutorul căreia apelezi 155 cu un singur clic și trimiți simultan un SMS cu locația ta). Totuși, dacă nu te afli în apropierea unui punct de salvare, ești fără semnal sau telefonul pur și simplu decide să nu funcționeze, îți rămâne singura tehnică veche și dovedită – lucrul cu harta.
În seria despre drumeții Pas cu pas am parcurs împreună pregătirea pentru călătoria propriu-zisă – ce să împachetezi, cum să alegi rucsacul, cum să-ți pregătești echipamentul și pe tine însuți – dar am rezumat și ce să mănânci pe traseu, cât să bei și cum să găsești direcția corectă. Acum rămâne ultimul pas: să ne luăm rămas bun de la serie și să-ți urăm drum bun. Îți mulțumesc pentru atenție și îți doresc ca toate aventurile tale să fie line, pline de bucurie și împlinire. Și nu fi trist din cauza despărțirii... călătoria ta abia începe!
Pe curând în alte articole separate sau la magazinul Bagalio din Brno!
Jan Horák
Sursa fotografiei nr. 4: Annie Spratt (Unsplash)
