Să-ți faci începutul de an mai plăcut printr-o călătorie în Sri Lanka i s-a părut o idee foarte bună lui Akim, unul dintre mascotele noastre panda. Partener și tutore i-a fost prietenul nostru František, care a mai avut parte de câteva expediții similare. Am decis așadar să-l iau la întrebări și să aflu pentru voi ce a făcut această călătorie atât de specială.
Echilibrul în viață este important pentru mulți dintre noi, deși uneori ne opunem acestuia sub povara responsabilităților. Când lui Fanda, a cărui fișă a postului și concentrare necesită mult timp petrecut în fața ecranului computerului, i s-a ivit ocazia unică de a pleca timp de două săptămâni la un preț accesibil pentru a descoperi frumusețile din Sri Lanka, nu a ezitat mult. Totuși, pentru a nu se simți nepotrivit în grup, care pe lângă el era format din cinci reprezentante ale sexului frumos, l-a luat cu el și pe Akim, pe care însă îl numea cu afecțiune Panďák.
Cu cât mai puțini turiști, cu atât mai autentice experiențele
Akim și František au multe în comun – pe lângă natura frumoasă, le place să descopere și cultura țărilor vizitate și modul de viață al locuitorilor de acolo. În timpul circuitului prin Sri Lanka, au avut ocazia să cunoască ambele aspecte. Primele experiențe autentice, de care un sejur clasic, aparent fără griji, în resorturi hoteliere i-ar fi lipsit, au venit chiar în timpul căutării cazării.
„Omul coboară într-o gară și încep să se adune tuk-tuk-iștii în jurul lui și încep imediat să ofere cazare. Trebuie să refuzi câțiva oameni și să te mai târguiești puțin cu ei, dar majoritatea cazărilor noastre le-am găsit astfel la prețuri cu adevărat mici."
Mentalitatea oamenilor de aici, însă, conform lui Fanda, depinde mult de zona specifică. Acest lucru este evident mai ales în modul în care abordează turiștii.
„La început am fost la mare, unde era destul de turistic și acolo ne-am lovit des de oameni care voiau să profite de pe urma turiștilor. Pur și simplu prețuri complet absurde – de exemplu, mâncarea era de patru ori mai scumpă decât undeva unde mergeau localnicii. Chiar și acolo am găsit oameni plăcuți. În general, sunt foarte cordiali și le place să stea de vorbă cu oameni din Europa. Dar cea mai bună experiență cu oamenii am avut-o tocmai când am plecat din acele locuri turistice, acolo localnicii erau cu adevărat prietenoși și încercau să ne dea sfaturi prețioase. Uneori eram chiar o atracție pentru ei, ne atingeau în tren."
Călătoriile cu trenul le făcea mai plăcute membrilor expediției și localnicilor și Akim, care devenea des și cu plăcere centrul atenției.
„Băștinașii reacționau destul de des la el – întrebau ce este, pentru că ei nu au urși panda acolo. De obicei, tocmai în mijloacele de transport era cea mai mare distracție, pentru că acolo ai timp, ești închis cu acei oameni poate două ore. Odată am mers cu un tren grozav – era InterCity, deci mergea cu vreo 50 km/h :-) și era, desigur, și puțin mai luxos, pentru că biletele erau de două ori mai scumpe. Luxul consta în faptul că pe tavan era un ventilator vechi care nu funcționa și o mulțime de mânere pentru călătoria în picioare. Noi ne legănam pe acolo și mi-am zis că trebuie să-i arăt asta și lui Panďák, l-am pus într-unul dintre acele mânere și asta a făcut să râdă tot vagonul."
Akim a fost cu siguranță un partener bun și un sprijin psihic în cazurile în care situația cu cele cinci fete nu era de suportat. :-) Când îl dureau lăbuțele, era purtat în buzunarul rucsacului lui Fanda, pentru a avea mereu o vedere bună. A fost, de asemenea, un subiect de conversație recunoscător. Tendința lui de a se împrieteni cu toată lumea a fost întâmpinată cu entuziasm, iar dragostea lui neîncetată pentru oameni, în special pentru copii, a fost primită cu brațele deschise de localnici.
Totuși, nu doar panda a fost motivul pentru care František se simțea uneori ca un exotic. La mascota de pluș și pantalonii rupți s-a mai adăugat un furtun ciudat care ieșea din rucsacul lui Fanda. Era, desigur, binecunoscutul nostru rezervor de apă, dar pentru băștinași, astfel de invenții probabil că intrau în aceeași categorie cu teleportarea sau unicornii.
„Când am comandat două sticle de apă la restaurant și le-am turnat în rucsac, s-a adunat tot restaurantul. Așa că a trebuit să le arăt că se bea din el."
Fiecăruia după gustul său
Cum să cunoști mai bine o cultură străină dacă nu prin bucătăria tradițională? Mâncarea era de regulă foarte iute, ceea ce cel puțin a servit drept o dezinfectare eficientă. O impresie pozitivă asupra participanților la expediție au lăsat-o și plăcintele tipice, probabil din făină și apă de cocos, pe care localnicii le foloseau în cele mai diverse preparate, adesea în combinație cu un amestec de legume, în care era de regulă inclus prazul. Dar cu adevărat de neuitat a fost gustul fructelor, în special al bananelor. Probabil că pe nimeni nu va surprinde faptul că nu se pot compara cu ceea ce suntem obișnuiți în părțile noastre.
Băutura tipică și, în același timp, suvenirul este ceaiul de Ceylon, deoarece mai demult Sri Lanka purta chiar numele de Ceylon. Un obiect cadou ceva mai controversat, care însă nu mai are legătură cu ceea ce introducem în sistemul digestiv, ci mai degrabă cu ceea ce iese din el, este hârtia din excremente de elefant. Aceasta se produce în principal în orfelinatul de elefanți menționat mai jos, iar turiștii se bat pe ea.
V-a trecut prin minte și întrebarea obligatorie despre vreme? Temperaturile, conform lui Fanda, se situau între 25 și 35 °C, așa că probabil vă puteți imagina că nu a existat niciun motiv de plângere. Mai ales la mare, vremea a fost foarte plăcută – bătea vântul, din când în când mai ploua, dar asta era mai degrabă binevenit. În comparație cu Vietnam, de exemplu, aerul nu era greu și umed, așa că omul se usca imediat. La munte era, desigur, ceva mai răcoare – noaptea temperaturile scădeau spre 12 grade.
Deoarece întregul grup era destul de eterogen și unii membri își imaginau petrecerea timpului liber în vacanță puțin diferit, de multe ori drumurile lor s-au separat. Akim și Fanda formau însă o pereche de nedespărțit, care își menținea scopul principal de a cunoaște oamenii, mâncarea și cultura locală. Stăteau mai mult prin sate și stăteau de vorbă cu localnicii, chiar dacă fetele mergeau în oraș.
„Există și un orfelinat de elefanți renumit, de unde sunt de exemplu și elefanții pe care îi avem la Praga. Fetele au vrut neapărat să meargă să-l vadă. Pe mine nu m-a atras prea tare, pentru că nu trăiesc liber acolo, oamenii pot merge pe ei și așa mai departe. Este pur și simplu un fel de circ. Așa că acolo de exemplu nu am mers și în schimb ne-am plimbat cu Panďák și am vizitat o mănăstire."
Spre final, gașca s-a separat definitiv în două grupuri – cel al lui Fanda a continuat spre nord, restul s-au întors la mare. Scopul membrilor care au continuat a fost orașul antic Anuradhapura (parte a patrimoniului mondial UNESCO) și cu siguranță nu au regretat această abatere. Pentru František, acest loc a lăsat cea mai mare impresie – templele budiste, rămășițele palatelor regale și o mulțime de ruine parțial acoperite de junglă au oferit o priveliște unică.
„Pur și simplu o frumoasă îmbinare a trecutului cu natura în același timp."
Planul călătoriei a fost deci parțial influențat de starea de spirit de moment, dar unele puncte de reper au venit din recomandările prietenilor care vizitaseră deja Sri Lanka, și, de asemenea, din sfaturile bine intenționate ale băștinașilor despre cum să ajungem la destinație cât mai ușor și mai ieftin. Conștientizarea faptului unde se află Cehia nu era de la sine înțeles pentru ei, chiar și așa, s-au găsit oameni care au surprins și s-au orientat foarte bine.
Transportul cam pe dos
Când am întrebat-o pe Fanda dacă a avut parte și de experiențe negative sau dacă s-a confruntat cu probleme și drame, a ezitat o clipă. Pe lângă tendința de a nu acorda prea multă atenție curățeniei, a dezvăluit totuși cea mai mare slăbiciune a acestei țări, altfel foarte detașată de stres. Și aceasta este, fără îndoială, transportul rutier.
„Odată am plecat la un masaj ayurvedic – proprietarul hotelului nostru a spus că ne duce el. Și când ne întorceam cu mașina în traficul lor, mi s-a părut extrem de periculos. Era noapte și acolo funcționează așa: dacă vrei să depășești, pur și simplu claxonezi și mergi. Și o dată chiar am crezut că suntem morți. Mașina care ne depășea complet absurd ne-a evitat la abia trei metri în fața noastră. A fost destul de neplăcut."
Tuturor celor care merg în Sri Lanka, Fanda le recomandă să folosească transportul feroviar local. Călătoriile sunt foarte lente, dar datorită priveliștii pitorești, acest lucru nu este deloc un dezavantaj – dimpotrivă! În plus, prin tren trec vânzători locali care oferă gogoșele prăjite foarte gustoase din linte și multe alte bunătăți.
Și ce învățăminte trage František?
„Omul vede că a fi sărac înseamnă cu totul altceva decât a lucra aici pe salariul minim. Îți deschide puțin ochii și te obligă într-un fel să gândești. Dar ceea ce iau cu mine în principal este faptul că oamenii săraci de acolo nu au nicio problemă să fie fericiți și, de fapt, nu au ambiția de a schimba asta și de a deține lucruri, ceea ce le oferă o libertate imensă și sunt fericiți pentru fiecare lucru pozitiv care li se întâmplă."
În viitor, Fanda se pregătește să descopere și frumusețile Islandei sau ale Botswanei, ceea ce însă trebuie mai întâi să armonizeze cu obligațiile sale profesionale. Noi sperăm că va fi foarte curând și abia așteptăm să-i facem din nou bagajul lui Akim pentru călătorii.
