La jumătatea lunii mai, am plecat împreună la centrul de aventură Junglepark din Brno. Am fost acolo pentru a doua oară, dar pentru că prima dată nu am putut merge, am fost foarte entuziasmată. Și a meritat! Ne-am întâlnit la ora două, aproape de centrul expozițional din Brno. Am venit cu bicicleta și aproape la timp, ceilalți așteptau deja nerăbdători, întrebându-se unde am rămas. Întârzierile sunt specialitatea mea. Dar pentru că de data aceasta am întârziat doar vreo trei minute, am fost iertată rapid și ne-am îndreptat spre Jungle café, unde personalul ne-a echipat cu hamuri de cățărare. Ne-am pus căștile și mănușile, am ascultat instrucțiunile de bază și am trecut la treabă.
Începutul aventurii noastre de sâmbătă a constat în traversarea râului Svratka. Nimeni nu și-ar fi dorit să cadă în el, având în vedere nivelul scăzut al apei, probabil ar fi durut destul de tare. Din fericire, am trecut râul aproape ca niște profesioniști și ne-am trezit în inima Junglepark. Mai trebuia doar să urcăm scările înalte și eram deja la începutul traseului, unde am primit a doua instruire despre cum să fixăm corect carabinierele și am pornit la drum.
Ura, la înălțime!
Am ales traseul de bază pentru începători, care are peste treizeci de atracții întinse între copacii maturi. Scopul fiecărei atracții este să ajungi de la un copac la altul, practic prin orice metodă. Dacă cazi, ești susținut de hamul atașat la coarda de deasupra ta, deci totul este destul de sigur, chiar dacă la prima vedere nu pare. Pentru mine personal (și cel mai probabil și pentru ceilalți membri ai echipei), cele mai bune au fost tirolienele, pentru că sunt distractive și fără efort. Totuși, în Junglepark există mult mai multe stații unde trebuie să îți demonstrezi forța, agilitatea și echilibrul.
Cel mai dificil (și am fost de acord cu Lucka în privința asta) a fost depășirea inscripției Jungle Park – fiecare literă era suspendată de două corzi, formând un fel de pasarelă foarte instabilă. Nu m-a deranjat atât de mult instabilitatea și centrul de greutate diferit al fiecărei litere, cât faptul că această atracție mă lovea peste picioare, așa că m-am ales cu câteva vânătăi pe gambe. Celorlalți nu prea le-au plăcut țevile suspendate sau stația în care trebuia să treci prin inele suspendate. În ciuda efortului considerabil și a dificultăților, aproape toți am reușit să parcurgem traseul de bază. Și asta în condițiile în care nu suntem tocmai sportivi profesioniști, acest traseu este pur și simplu construit foarte inteligent pentru aproape oricine.
Pe lângă traseul de bază, în Junglepark mai există un traseu pentru copii și traseul lui Șerhan pentru cei puternici, unde s-au aventurat cei mai curajoși trei membri ai echipei noastre, în frunte cu liderul nostru, Roman. El i-a provocat suficient pe ceilalți doi curajoși, așa că au intrat pe traseul mai dificil imediat după ce l-au terminat pe cel mai ușor, ceea ce majoritatea dintre noi pe jumătate nu înțelegeam și pe jumătate admiram. Ne-am împărțit în două grupuri – unul îi susținea pe eroi de la sol, iar celălalt s-a mutat din nou pe coardă pe celălalt mal pentru a se odihni în hamace (am ales această opțiune și eu din cauza țânțarilor insistenți, așa că admirația merge și către cei care au rămas la sol).
Oriunde e bine, dar la sol e cel mai bine
Când ne-am reunit cu toții la sol pe malul corect al râului, a venit timpul să ne mutăm la restaurant pentru petrecerea firmei. Înainte de a pleca din centrul de aventură, două dintre colegele noastre au verificat terenul, adică au aflat că la restaurantul rezervat de noi nu exista nicio rezervare pe numele nostru. Dar asta a oferit o oportunitate de improvizație, așa că au plecat să-și caute norocul în altă parte, mai exact la un local cu terasă, pentru că era o zi cu adevărat frumoasă. Și astfel, am sărbătorit o zi minunată împreună, cu mâncare bună și băutură pe măsură.
Cireașa de pe tort a venit însă la final, sub forma unui joc de memorie (pexeso) corporativ, în care sunt ilustrate produse din oferta noastră – de la sticle la rucsacuri și valize. Păcat doar că un astfel de joc îl putem juca cu adevărat doar împreună, pentru că ceilalți probabil...
