Bushcraft, woodcraft, woodlore, scoutcraft… mulți termeni exotici care îți pot da bătăi de cap. Cu toate acestea, în prezent, toți poartă un sens foarte similar, care este cel mai bine descris prin termenul de „supraviețuire în sălbăticie”.
În loc să explicăm diferențele etimologice dintre acești termeni englezești (pentru cei interesați, la finalul articolului), să căutăm ceea ce îi unește: este vorba despre abilități și experiențe necesare pentru a trăi în natură, adică camping, vânătoare, cules, aprinderea focului, prelucrarea lemnului, fabricarea uneltelor, medicina naturistă, orientarea în teren etc. Bushcraft poate fi pe termen scurt (câteva zile), pe termen lung (câteva luni) sau poate reprezenta un stil de viață (trăirea permanentă în natură). Acestea sunt, de fapt, abilitățile care le-au permis strămoșilor noștri să existe cât mai confortabil în natură. Astăzi, însă, ele sunt în mare parte o chestiune de activități de agrement și hobby-uri.
Probabil cel mai cunoscut promotor al bushcraft-ului este instructorul britanic și autorul de cărți Ray Mears, ale cărui emisiuni TV au devenit foarte populare și au răspândit cunoștințele despre bushcraft în întreaga lume. Ray Mears este adesea comparat cu un alt promotor britanic, Bear Grylls. Totuși, comparația se bazează adesea pe o premisă greșită: în timp ce Ray Mears se dedică bushcraft-ului, Bear Grylls este mai degrabă un maestru al tehnicilor de supraviețuire (în engleză „survival”), care au un alt scop: întoarcerea cât mai rapidă la civilizație, de exemplu după un accident aviatic, naufragiu sau rătăcirea în sălbăticie. Cel care supraviețuiește nu dorește să fie în natură, deoarece, în acel moment, aceasta reprezintă o amenințare. În bushcraft, dimpotrivă, este vorba despre o existență cât mai confortabilă și autosuficientă în natură, folosind resursele și posibilitățile naturale.
Faptul că bushcraft-ul nu este doar o disciplină pentru aventurieri experimentați, experți în supraviețuire și foști militari, este demonstrat de Jan Malůšek, un student la arhitectură de 25 de ani din Brno, care se dedică intens bushcraft-ului în timpul liber de peste șase ani. Ne-a povestit despre pasiunea sa și ne-a oferit fotografii (toate imaginile din acest articol provin din aventurile sale):
Cum ai descrie bushcraft-ul?
Simplu spus, percep bushcraft-ul ca pe o cunoaștere a naturii prin meșteșuguri și abilități care ne permit să trăim în ea. În opinia mea, începe cu decizia de a părăsi voluntar civilizația și de a merge să cunoști natura, să înveți să extragi toate resursele din ea și apoi să le folosești pentru a trăi. Și pentru că toate acestea au fost practicate și perfecționate de strămoșii noștri de-a lungul secolelor, putem spune că bushcraft-ul este însușirea conștientă a vechilor meșteșuguri și abilități care izvorăsc din natură și tind din nou către natură.
Este bushcraft-ul pentru tine mai degrabă un hobby sau un stil de viață?
Bushcraft-ul ca filozofie se manifestă inerent în viața de zi cu zi. Este vorba despre relația cu natura și cu lumea. Este despre dorința de a cunoaște și de a învăța, pentru ca viața mea să fie mai plină și mai ușoară. În practică, îl putem numi un hobby dacă locuim în oraș și din când în când plecăm în natură pentru a încerca diverse tehnici. Dacă locuiesc autosuficient la marginea pădurii, la fel ca strămoșii mei, folosesc bushcraft-ul zilnic. Atunci nu mai este un hobby, ci viața însăși. Și asta vreau să ating într-o zi.
Ce te determină să petreci timp în afara civilizației și să înveți abilități naturale?
Căutarea liniștii departe de zgomotul și agitația oamenilor. Și dorința de a cunoaște lumea reală din jurul meu și pe mine însumi. Nu doar prin ecranul computerului și civilizația occidentală hiper-tehnologizată. O civilizație care trăiește într-o bunăstare aparentă, unde nimeni nu întreabă: unde și cum a trăit, a murit și a fost procesată toată acea carne roz din supermarket? De unde vine apa potabilă la robinete sau unde dispare tot ceea ce arunc fără grijă la coșul de gunoi?
Te simți mai „acasă” în natură decât în oraș?
Fiecare are farmecul său și am nevoie de ambele pentru o viață fericită. Ca arhitect, încerc să găsesc modalități de a îmbina granița dintre natură și oraș. Cu fiecare plantă nouă pusă în ghiveci pe balcon, cu mobilier din lemn masiv sau cu o plantă uscată culeasă de pe câmp, aduc în casa mea (actuală) din oraș o bucată de natură pură, iar asta mă bucură. Și invers, în timpul drumețiilor în natură, îmi place să iau cu mine unele echipamente „hi-tech” din civilizație, care îmi sunt de mare folos.
Ce abilități implică bushcraft-ul? Ce știi să faci tu?
Ce știu să fac? În prezent, sunt destul de sigur pe mine în aprinderea focului cu amnarul, în dormitul în orice anotimp și teren, în orientarea în afara civilizației, în obținerea apei, în lucrul cu echipamentul tehnic de alpinism și în bazele alpinismului. Mi-am forjat un cuțit de vânătoare din oțel stratificat, am obținut apă, foc și ulei din mesteacăn, am învățat să procesez pește, iepuri și păsări, mi-am cultivat propria recoltă de fructe și legume.
Ce mai ai de gând să înveți?
Încă mă simt ca un începător. Mai am atât de multe de învățat, de încercat, de demonstrat, încât cred că am de lucru pentru toată viața. :-) Plănuiesc să-mi fac un arc din lemn de frasin (trunchiul se usucă deja în pivniță), să stăpânesc tehnicile de aprindere a focului prin „bowdrill” și „handdrill” (aprinderea focului cu ajutorul unui arc și al palmelor, n.a.), să învăț meșteșugurile de fierar, tâmplar și sculptor în lemn. Vreau să particip activ la sacrificarea și procesarea unui animal mai mare (porc, miel, vițel), să învăț tăbăcăria și să-mi fac propriile blănuri și piei, din care apoi să confecționez obiecte utile (curea, ploscă pentru apă, teacă pentru cuțit etc.).
Înseamnă bushcraft-ul experiențe extreme la limita supraviețuirii? Poate oricine să-l practice?
În general, se aplică regula: cum ți-l faci, așa îl ai. :-) Îmi permit să spun că bushcraft-ul este aproape pentru oricine. Cât de „hardcore” îți faci șederea în natură depinde doar de tine. Cred că singura condiție este o anumită dexteritate manuală. Dar cine nu a primit-o, o poate dobândi prin răbdare și antrenament. În bushcraft se aplică regula: Nu renunța niciodată!
Este dificil să trăiești în natura din Cehia?
Cea mai mare parte a naturii cehe nu are multe în comun cu adevărata sălbăticie. Singurul „pericol” din faună în pădurile noastre sunt poate mistreții (suprapopulați), pentru care oricum nu ești în meniu. În timpul expedițiilor mele, mi-am dat seama, de asemenea, că este dificil să te rătăcești cu adevărat la noi, deoarece la fiecare colț găsești un sat, o cabană forestieră sau o locuință izolată.
Deci nu percepi natura din Cehia ca fiind periculoasă?
Depinde cum privești. Granița dintre „a trăi” și „a supraviețui” este, în general, mult mai mică decât ne place să credem. E suficient să cazi în râu în timpul unei excursii de iarnă în Šumava: dintr-odată ai hainele ude, tot echipamentul ud și un telefon nefuncțional. Temperatura noaptea scade sub zero și o excursie liniștită se transformă într-un coșmar. Sau într-o experiență dură, dar fortifiantă, dacă știi cum să te menții cald și să-ți usuci lucrurile.
Dar vorbim despre situații de criză…
Da. Dacă nu se întâmplă niciun accident, se poate spune în general că natura cehă este foarte indulgentă chiar și cu un vizitator neștiutor. Pe de altă parte, avem un mediu cu atât mai bun pentru învățare. Nu există riscul ca la prima ieșire cu cortul să fiu mâncat de un urs sau să îngheț la -40 °C. :-) Și puține țări din lume se pot lăuda cu schimbări atât de variate pe parcursul ciclului anual. Așa că în Cehia putem simula destul de bine o pădure subtropicală în iulie lângă Litovel sau la Soutok, și putem experimenta condițiile Suediei în februarie în Munții Karkonosze. Ar trebui să prețuim acest lucru.
Povestește-ne despre cele mai interesante experiențe ale tale.
Când reușești după apus să aprinzi cu doar un amnar iasca dintr-un mic cuib de iarbă, pe care l-ai găsit singur sub un strat de jumătate de metru de zăpadă și pe care l-ai uscat toată ziua pe corp cu propria căldură, asta chiar îți încălzește inima. Conștientizarea faptului că nu există zi în care să nu pot înnopta decent în afara civilizației îmi oferă, de asemenea, încredere. Am putut confirma acest lucru în februarie anul acesta, când temperatura noaptea a scăzut la -20 °C. Traversarea râurilor, coborârea pe stânci, urcarea în coroanele copacilor, tăierea drumului prin hățișuri, târârea prin noroi… toate acestea îți împing limitele și îți arată dacă natura te poate opri sau nu.
Este, așadar, bushcraft-ul o luptă cu natura sau o conviețuire în armonie?
Înclin spre a doua variantă. Dar trebuie să ne dăm seama că natura, ca atare, nu este o plimbare în parc. Lanțurile trofice sunt dovada clară a acestui fapt. Totul în natură se naște, trăiește, se reproduce și moare. Este un ciclu nesfârșit. A trăi în armonie cu natura înseamnă, de asemenea, să ucizi, să tai, să ari și să cioplești. Altfel nu am supraviețui. Cred însă că totul poate fi făcut cu o inimă curată. Prin urmare, consider că putem trăi în armonie cu natura în măsura în care o înțelegem și o putem cuprinde.
Este bushcraft-ul prietenos cu natura?
Depinde de fiecare individ. Poți tăia un molid întreg într-o pepinieră sau poți obține același lemn tăind una dintre ramurile inferioare ale unui molid matur. Poți culege toate plantele de pe un câmp ca o combină sau poți lăsa una din trei pentru albine și pentru regenerarea proprie. La fel este și cu focul. De ce timp de secole nimeni nu a declarat (cu excepții) interdicția de a face focul în pădure? Pentru că oamenii știau să lucreze cu focul. Nu e de mirare că astăzi, de exemplu, această interdicție este general valabilă. Acasă doar rotim butonul termostatului de la caloriferul de sub fereastră. Ca să revin la întrebare… bushcraft-ul este un mod de viață sustenabil. Iau din natură atât cât am nevoie și totul, după ce și-a îndeplinit scopul, se întoarce din nou în natură. Bushcraft-ul este și despre dragostea față de natură. Când o iubești, vei avea grijă de ea, nu o vei răni. Deci, da, bushcraft-ul este, din perspectivă globală, în mod clar unul dintre cele mai blânde moduri de a trăi pe Pământ.
Este posibil să te dedici „abilităților naturale” și în afara naturii?
Bushcraft-ul, în special cel avansat, nu necesită direct natura. Dimpotrivă. Cu greu vei forja un cuțit fără nicovală și cărbuni. :-) Desigur, cu cât ești mai mult în contact cu natura, cu atât totul merge mai ușor și mai natural. Totuși, poți sta pe prispa cabanei tale și să sculptezi un arc, să-ți construiești un cuptor de pâine în grădină sau să înveți să te cațeri pe un perete artificial. Important este cum abordezi bushcraft-ul, nu unde îl practici.
Te dedici bushcraft-ului singur?
Am petrecut câteva zile în natură singur cu gândul că va fi minunat, că mă voi odihni de toți și de toate și mă voi bucura de natură. Dar am avut experiența opusă. Singurătatea este tristă, prea liniștită. Nu poți spune nimănui cât de mult îți place aici, nu poți împărtăși cu nimeni o priveliște frumoasă la apusul soarelui. Singurătatea închide omul în sine. Unora le poate conveni, mie nu. Cel puțin nu pentru o perioadă atât de lungă. În plus, este bine să pleci în expediții cu mai mulți oameni pe care te poți baza pe deplin, deja pentru că bushcraft-ul nu este deloc ușor și de multe ori o pereche de mâini în plus este foarte utilă. Personal, mă dedic bushcraft-ului împreună cu soția mea (care este la fel de pasionată de acest lucru), fratele meu și câțiva prieteni buni.
Din ce surse te inspiri?
Prima carte din care am învățat a fost „biblia supraviețuirii” SAS – Manual de supraviețuire de John Wiseman. Din cunoștințele sale incredibile mă inspir și astăzi. Apoi cartea Supraviețuiește! și Luptă! de Len Cacutt. Am descărcate toate episoadele serialelor „Supraviețuire extremă” și „Om contra natură” cu Bear Grylls, pe care le urmăresc și astăzi cu interes și îmi fac multe notițe. Câțiva ani mai târziu, la recomandarea unui prieten, l-am descoperit și pe celebrul (în Cehia ceva mai puțin cunoscut) Ray Mears. Detaliile cheie pe care se bazează succesul sau eșecul fiecărei încercări nu încap de obicei în serial. Instrucțiuni mai detaliate am găsit în mare parte pe YouTube. Aici i-aș menționa cu siguranță ca modele pe domnul Míla cu canalul Primitivní dovednosti, Petr Bear sau Marek Chlíbek. Mi-ar plăcea să-i întâlnesc personal într-o zi și să învăț „pe viu”.
Ce înseamnă „a fi bun” în bushcraft?
Asta este minunat la bushcraft. Majoritatea disciplinelor din lume au nevoie de arbitri, comisii sau judecători pentru a decide cât de bun ești la una sau alta. În bushcraft, singurul și cel mai sever judecător este natura însăși. Nu îți dă nimic gratis, nu o poți ocoli și nici mitui. Fie știi ceva și funcționează, fie nu. De cele mai multe ori nu există cale de mijloc. Și ca la orice, se aplică regula: doar prin antrenament poți atinge perfecțiunea.
Se bazează bushcraft-ul pe echipament de calitate și unelte „moderne” sau te bazezi doar pe resurse naturale?
Nu sunt un „om al peșterilor” radical și îmi place să port cu mine echipament de calitate pe care mă pot baza. Pur și simplu nu poți atinge unele avantaje ale echipamentului fabricat artificial cu materiale naturale, oricât de bun ai fi. Dar dacă te îmbraci în Softshell și Gore-tex, te înarmezi cu o brichetă cu jet, lampă, izopren gonflabil și cort, arzător cu vase etc., nu sunt sigur cât de mult vei fi în contact cu natura și ce vei învăța cu adevărat de la ea… Cred într-o cale de mijloc rezonabilă. Bumbacul câștigă încă la mine în îmbrăcăminte, dar am o jachetă gore-tex în rucsac pentru orice eventualitate, și așa mai departe. Astăzi, prin bushcraft, ne întoarcem la viața strămoșilor, dar nu suntem dependenți de ea. În asta văd principala diferență importantă. Ceea ce putem face, putem fabrica. Putem trăi în armonie cu natura, sustenabil, ecologic, responsabil, și totuși avem luxul precum energia electrică și tot ceea ce decurge din ea pentru noi. Nu consider o cale de urmat nici întoarcerea strictă la rădăcini, nici obsesia pentru realizările tehnologice moderne.
Anexă - semnificația și originea termenilor:
Woodcraft provine încă din secolul al XIV-lea din Anglia și desemnează: abilități legate de a fi într-un mediu forestier, silvicultură și fabricarea uneltelor din lemn. [sursă]
Scoutcraft are un sens sinonim și provine probabil din colonizarea Americii în secolul al XVIII-lea. [sursă]
Woodlore are un sens sinonim, cea mai veche înregistrare păstrată fiind de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Bushcraft provine din secolul al XIX-lea din Australia și desemnează inițial: abilități legate de a fi în bush (tip de peisaj australian). Astăzi este folosit ca sinonim pentru termenii anteriori. [sursă]
